aritmetica relatiilor de cuplu

In loc de prefata la postul asta: feteasca neagra de prahova , special reserve, e un vin dat naibii de bun.

Asa, deci sa vorbim matematici carevasazica.
La 15 ani aritmetica e simpla : 1/2+1/2=1 . Doua jumatati de inima fac una plina. Treaba usor de demonstrat dealtfel, ca de-aia s-au inventat bijuteriile respective (inimile alea formate din doua jumatati, fiecare cu agatatoarea ei, care se separa si se poarta jumate de Ea, jumate de El)
Cu timpul, se complica treaba. 1/2 + 1/2 mai da si 2 sau 1 1/2. Treaba naspa , pentru toate 1/2 implicate.
Si mai incolo, aritmetica devine de neinteles de-a dreptul. 1/2 nici nu mai exista - ca intre timp protagonistii isi dau seama ca ei sunt fiinte de sine statatoare, iar ecuatia devine 1+1=1 (in cazurile fericite) sau 1+1=2 (in cazurile triste in care oamenii ajung sa traiasca in comun existente separate) sau variantele si mai "minunate" in care 1+1=3 sau 1+1=4.

Asta-i despre persoane. Ca tot am citit ceva mai devreme pe-un blog ceva despre incredere, sa vedeti aici complicatiune.
0+0=0
0+1=0
1+1=1
1+1-1=0 (ain't that strange ?)
Treaba cu increderea (mai bine zis cu inselatul increderii) e ca-n povestioara aia cu usa din abecedar. Hai sa presupun ca au trecut multi ani de cand buchisirati abecedaru' si sa va improspatez memoria : un baietel trebuia sa bata cate un cui in usa cand o supara pe mama lui, si avea dreptul sa scoata cate unul de cate ori ii facea o bucurie. La final, era vorba de o usa plina de gauri...
Asa si cu increderea... Cu urmatoarele precizari:
- unele gauri se duc asa adanc ca-ti intra viforul in casa si tre' sa schimbi usa cu totul; uneori e nevoie doar de o gaura adanca sa trebuiasca sa schimbi usa
- prea multe gauri marunte vor transforma si cea mai frumoasa usa intr-o treaba hidoasa, caz in care se cam necesita schimbarea usii cu totul
- toate usile sunt mai fragile decat predecesoarea; in sensul ca intra cuiele mai adanc; nu ma pricep la prelucrarea lemnului, sa va explic precis de ce, da' asa se-ntampla si trebuie sa ma credeti pe cuvant

Tot in capitolul asta de aritmetica intra si care cat da , respectiv primeste. Corect ?
Sigur ca nu... Partea importanta dar mult ignorata tine de sintaxa , se numeste complement direct si raspunde la intrebarea "Ce(da)? " - deci partea asta nu e de aritmetica. Iar tre' sa fac referire la abecedar : ati citit , desigur, "Sarea in bucate". Daca nu, macar diafilmul tot tre' sa-l fi vazut - deci tot stiti despre ce e vorba. Degeaba versi borcanul cu miere in farfuria omului, daca el are pofta de ceva sarat...

Abecedarul si aritmetica de clasa I sunt probabil cartile de capatai cand vine vorba de relatii de cuplu.
Cine alearga dupa doi iepuri nu prinde nici unul ? (hai ca tre' sa va amintiti, ca era desen frumos cu un ogar si doi urecheati..)
Daca pe o sarma stau 5 vrabii si impusti una, cate vrabii raman pe sarma?
Poti aduna mere cu portocale? Daca Mara are 3 mere si Nicu 5 portocale, Mara&Nicu nu vor avea nici 8 mere, nici 8 portocale. Se stie. Nu se aduna si pace...
In pozele din abecadar mama coase, leagana copilul etc, tata conduce camionul (verde de paine), macaraua etc. (fiecare intelege ce poate din treaba asta...)

In principiu, totul e atat de simplu ca se invata in scoala primara. Si totusi atat de complicat ca aprofundam dup-aia o viata...
Gata cu aritmetica, ca tre sa apuc sa dorm si sa ma trezesc in timp util sa votez . Ca maine facem aritmetica electorala - simpla , dealtfel : 0+0=1......

nostalgia sarbatorilor de altadata

Intr-o iarna un tico albastru parca la piata Hala Traian, cu botul intr-un palc de brazi de Craciun aliniati frumos asteptand sa-i ia cineva acasa. O fata s-a dat jos din masina si dupa lungi negocieri (ca avea bani putini, si mai trebuia sa-i mai ramana si de globuri) a cumparat un bradut. Bradut fiind un diminutiv deplasat, pentru ca era de fapt un bradoi.
Urmatoarea ora 4 oameni au muncit cu drag si spor sa inghesuie ditamai copacul in "ditamai" tico mic. Pana la urma, a intrat. Asa ca fata din povestea mea a purces la drum spre casa. Trecatorii intorceau mirati capul cand trecea pe langa ei un tico albastru in care se vedea doar un brad (care navalea oricum pe toate cele 4 ferestre ale masinii). Masina nu parea condusa de nimeni (undeva intre crengi era tupilata o fata - da' asta scapa privirilor grabito-intrigate).
Povestea a continuat in fata blocului. Daca de intrat in masina bradul mai intrase cum mai intrase, de scos de-acolo a fost ceva mai sofisticat. De carat pe scari , a fost o reala epopee. Noroc ca fata statea doar la etajul unu', si-avea vecini amabili.
Ca suportul avea diametru 5cm iar bradul 20, era doar o chestiune de detaliu... Asa a ajuns fata din poveste, cu iubitul ei cu tot, sa bantuie piata Moghioros la doispe noaptea dupa un suport mai acatarii .
Mai apoi, intr-o noapte de iarna, pe la 1, la Metro Militari era coada de carucioare pline, ca de sarbatori... Intre cosurile pline de cozonaci si globuri, fata din poveste, fara carucior, ca ea cumpara doar un topor... ca reusise performanta sa ia in anul cu pricina un bradut cu diametrul o data jumate fata de suportul mai acatarii achizitionat cu un an inainte la Moghioros...
Cativa ani mai tarziu, aceeasi fata zacea la pat rapusa de gripa in preajma Craciunului. Dar intr-o seara a pus gripa-n cui si a plecat in cautarea celui mai frumos bradut din Bucuresti (care desigur intr-un final tot doi metri a avut).
Intr-un an s-a intamplat si o minune; fata noastra s-a intors dintr-un periplu bahic cu fratele sau prin cluburile din Bucuresti; ce sa vezi : venise Mosul si-i adusese bradut. Statea cuminte in intuneric, clipocind din luminite, asteptand-o. A fost um moment de mare revelatie. Carevasazica, Mos Craciun chiar exista!!!! (ea era oricum sigura ca exista de mai demult, ca-i adusese ei manusi si fular intr-un an - si numai Mos Craciun putea sti ca ea chiar n-avea manusi si fular)

Anii au trecut... Intre timp, fata noastra nu-si mai aliniaza ghetutele la intrare pe 5 decembrie si nici nu mai bantuie orasul in cautarea celui mai frumos bradut. S-a lamurit intre timp ca Mosii astia nu exista de fapt.

Povestea fetei asteia ma intristeaza peste poate si nu ma lasa sa dorm...

ganduri insomniace

Iar am facut-o lata (a se citi am baut un kil de cafea ca aveam de treaba, treaba am terminat-o da' cafeaua inca-si mai face de cap prin neuronii mei).
Asa ca am timp de pus pe hartie (or whatever) ce am mai concluzionat recent:
1) mi-am dat seama ca in sfarsit am si eu un actor despre care pot sa spun cu mana pe inima ca e actorul meu preferat. O cheama Meryl Streep si cred ca e preferata mea de mai demult, da' eu abia azi mi-am dat seama.
2) azi am atins o culme a carierei mele, facand ceva ce nu stiu sa fac, nimeni nu stie sa imi spuna cum, stiu doar "de ce"-ul teoretic care e cam irealist on my humble opinion (a se citi "n-o sa functioneze veci"); mai mult (ca aici e culmea) pregatesc practic implementarea unui proiect care se bazeaza pe un nou sistem informatic care nu e gata inca (deci despre care nu stiu inca decat cum il cheama). intre o suta de intrebari la care nu exista inca raspunsuri sau solutii, singura certitudine e data la care-i dam drumul ... care e inspaimantator de curand. Whatever. Ma dor deja sinapsele asa ca atat despre asta.
3) "sintaxa", "prejudecata", "prezumtie", "bruta" sunt niste cuvinte tare faine pentru mima ; am testat in w/e ; "hughenoti", "abreviere" ar fi alte exemple
4) cea mai tare ciorba de fasole cu afumatura se gaseste la o pensiune din Fundata ; am martori la treaba asta
5) ii urasc cu desavarsire pe astia de la Generali; daca nici maine nu-mi raspund la mailul prin care-i rog dragalas sa confirme acceptarea la plata a reparatiilor la masina mea, cred ca o sa petrec vineri o dupa-masa de neuitat la ei la sediu ; intr-un fel mai ca-mi pare bine, ca daca ajung acolo o sa-mi descarc si alti nervi
6) cand oi mai folosi minunata firma de curierat numita Sameday, inseamna ca m-am tampit; am trimis un plic cu un contract in Elvetia ; pe 20 noiembrie ; azi ma suna; sa le trimit factura pentru marfa ; eu le explic ca sunt niste hartii printate frumos la imprimanta, deci nici vorba de factura , ca n-am produs 4 coli albe... ei nu si nu , ca le trebuie factura ... in fine, iar ma dor sinapsele asa ca s-o lasam asa, pana maine cand ma distrez iar (cred)
7) m-am saturat pana peste cap de business tripuri. sper sa nu mai plec nicaieri anul asta ca mi s-a luat de camere de hotel. si mai ales de cine la care tre' sa zambesc politicos cand as dormi de-as stinge, preferabil acasa la mine.
8) vreau si eu perne de-alea de hotel ; sunt cele mai tari perne din lume ; saptamana trecuta am fost pe punctul sa fur un puisor de perna de la un hotel (asta e ca sa se inteleaga cam cat de mult imi plac)
Gata , mi-e somn.

un film deosebit - Doubt

Doubt - Trailer
Încărcat de hawkbcn. - News videos hot off the press.

o melodie cu aroma de viteza excesiva

... tristetea cu care o ascultam candva s-a transformat fara sa stiu in zambet... poate pentru ca simt ca azi am raspuns la toate "de ce"-urile ultimilor ani ... :)
intr-un final toate au avut un sens ....